^{translated from the Romanian by Monica Cure}

You love yourself only when in pain
you pity yourself
when you have a splitting headache
when even your pillow is an enemy
and you seem to feel better when standing
but at night how long can you stay standing
and you get in the tub for some pleasure
to concentrate on something else
and maybe you’ll feel better
and you do, pleasure, the non-human love
of the hot water, its caress on your neck
your back, nothing of a real, human caress
but close to real, close enough
to dilate the veins in your head
and feel better, even if it took until morning, then
when you see yourself in the mirror, in an ugly cap
and look into your eyes, new like a child’s
how long since you’ve seen yourself like this
and you drop your lower lip, like an upset child
then you love yourself and pity yourself
and forgive yourself for everything.

[Numai cînd suferi te iubeşti]

Numai cînd suferi te iubeşti
ţi-e milă de tine
cînd îţi crapă ţeasta de durere
cînd şi perna-i ostilă
şi parcă-ţi mai trece cînd stai în picioare
dar cîte ore din noapte să stai în picioare
şi te bagi în cadă să pui şi plăcere pe tine
să se concentreze mintea pe altceva
şi poate şi să-ţi treacă
şi-ţi trece, plăcerea, dragostea neumană
a apei fierbinţi, mîngîierea ei pe ceafă
pe spate, nici un pic mîngîiere adevărată, de om
dar aproape de adevăr, destul de aproape
cît să-ţi dilate venele-n cap
şi să-ţi treacă, chiar dacă după ore, dimineața, şi-apoi
cînd te vezi în oglindă, cu-n fes urît pe frunte
şi te uiţi în ochii tăi noi, de copil
de cînd nu te-ai mai văzut aşa
şi laşi buza de jos, ca un copil supărat
atuncea te iubeşti, atuncea ţi-e milă de tine
şi te ierţi pentru tot.