^{translated from the Romanian by Monica Cure}

The dream seems universal, I’ve heard it
told by others too, at least
the first part is the same, the rest depends
on the person: at school, we’re given
a test and of course I haven’t studied
at all. I’m afraid and ashamed and then
suddenly I know I’ve graduated
long ago, I’m grown and what can they
do to me. Then I lean back and stretch out
my legs on the bench, I look with pity
at my classmates, so tiny and weak, caught
in their worries like flies in a curtain
you still don’t know we were born into death
and our troubles are already over?

[Pare un vis universal, l-am auzit]

Pare un vis universal, l-am auzit
povestit și de alții, cel puțin
prima parte e la fel, restul depinde
de fiecare: sînt la școală, ni se dă
un test și ca de obicei n-am învățat
nimic. Mi-e teamă și mi-e rușine apoi
brusc îmi dau seama că am terminat școala
de mult, că sînt adult și ce pot ei
să-mi mai facă. Mă las pe spate și-mi întind
picioarele pe bancă, mă uit cu milă
la colegi, cît sînt de mititei și blegi, prinși
în anxietate ca musca în perdea –
voi încă nu știți că ne-am născut în moarte
și toate grijile s-au terminat deja?